Potrivit publicației Mashed, citată de Mediafax, viața pe prerie obliga la o alimentație simplă, bazată pe ingrediente ușor de transportat și cu termen lung de păstrare. Chiar și așa, bucătarii care însoțeau cowboy‑ii găseau modalități de a pregăti deserturi care să îndulcească rutele lungi.
Îndulcitorii folosiți frecvent erau melasa și siropul de sorg, preferate în multe situații în locul zahărului alb, deoarece rezistau mai bine condițiilor de transport. Din ingrediente conservabile se preparau budinci, plăcinte și alte gustări dulci consumate în timpul cailor și al pauzelor la foc.
Deserturi menționate
- „spotted pup” – o budincă asemănătoare realizată din orez, stafide și sirop de sorg; numele, tradus aproximativ prin „cățeluș pătat”, ar fi fost inspirat de aspectul în care stafidele se distingeau pe fundalul deschis al orezului.
- Gogoși cu denumiri populare, numite în anumite contexte „bear signs” (traducere approximativă legată de asemănarea cu urmele excrementelor de urs) – exemplu de umor direct din folclorul culinar al Vestului.
- Bezea poreclită „calf slobbers” (aproximativ „balele vițelului”) – folosită pentru a acoperi plăcinte cu fructe sau alte deserturi rustice.
- Cobbler – plăcintă rustică din fructe (mere, piersici, fructe de pădure) acoperite cu aluat și coapte împreună, adesea pregătită în vas greu de fontă, cu capac, cunoscut ca „vas olandez”, potrivit pentru gătitul la foc de tabără.
Materialul subliniază că aceste denumiri fac parte din folclorul culinar asociat cowboy‑ilor și nu trebuie interpretate ca termeni uniform folosiți în întregul Vest american. De asemenea, textul sursă se întrerupe înainte de a oferi informații suplimentare, astfel că detaliile despre evoluția unor preparate sau despre răspândirea lor rămân necompletate în rezumatul disponibil.
Sursa: Mediafax