Timema sfidează ipoteza «fundăturii» evolutive a reproducerii asexuate
Un studiu publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS) arată că anumite specii din genul de insecte-băț Timema s-au întreţinut exclusiv prin partenogeneză pe o perioadă uriaşă, estimate între 500.000 şi aproape două milioane de ani, informează National Geographic.
Analiza genetică realizată de o echipă internaţională de biologi, care a folosit secvenţe de ADN ca „ceas molecular”, indică faptul că cel puţin cinci specii distincte de Timema au trecut independent la reproducere asexuată şi au produs urmaşi viabili fără fertilizare masculină.
De decenii, ipoteza dominantă în biologie susţinea că reproducerea asexuată este, pe termen lung, un impas evolutiv. Argumentul era că absenţa schimbului genetic între indivizi reduce diversitatea şi vulnerabilizează specia în faţa bolilor sau a mutaţiilor dăunătoare. Descoperirea tenacităţii acestor Timema pune sub semnul întrebării această viziune simplistă.
Oportunitatea de a înţelege mecanismele moleculare din spatele acestei supravieţuiri a apărut odată cu identificarea unor masculi extrem de rari în populaţii considerate asexuate. Doctorul Darren Parker, de la Universitatea Bangor şi coautor al studiului, a explicat implicaţiile cromozomiale: femelele prezintă doi cromozomi sexuali (XX), iar masculii au un singur cromozom sexual (XO sau XY).
În sisteme sexuale obişnuite, această discrepanţă impune existenţa unui mecanism de compensare a dozei genetice, care echilibrează expresia genelor între sexe. Cercetătorii au evaluat expresia genelor la masculii izolaţi şi au constatat că mecanismul de compensare a dozei a rămas funcţional şi conservat, în ciuda lipsei necesităţii sale pentru mai bine de un milion de ani.
Rezultatele sugerează o rezilienţă moleculară mai mare decât se credea şi oferă o fereastră unică spre înţelegerea modului în care anumite mecanisme genetice pot fi păstrate chiar şi când presiunea selectivă pare absentă. Detalii suplimentare despre date şi metode sunt disponibile în studiul publicat în PNAS.
Sursa: Libertatea