Compania de stat QatarEnergy este pe cale să devină cel mai mare cumpărător de gaze naturale lichefiate (GNL) produse în Statele Unite, potrivit estimărilor firmei de consultanţă Wood Mackenzie, care anticipează controlul a aproximativ 23,7 milioane tone de GNL anual până în 2033.
Acorduri recente cu producători americani
- La 22 octombrie, QatarEnergy a semnat cu Cheniere Energy achiziţia a 4 milioane tone pe an, provenind din terminalele Sabine Pass (Louisiana) şi Corpus Christi (Texas); livrările sunt programate să înceapă în 2031, iar contractele se întind până în 2054.
- O săptămână mai târziu, compania a anunţat un contract pe 20 de ani cu Woodside Energy pentru 3 milioane tone pe an, produse la terminalul Louisiana LNG, cu primele livrări aşteptate în 2030.
Aceste acorduri asigură QatarEnergy încă 7 milioane tone de GNL anual din surse americane. Potenţialul total estimat de Wood Mackenzie ar configura o schimbare neobişnuită: un important producător mondial devenind, simultan, cel mai mare cumpărător de GNL american.
Motive şi implicaţii
Schimbarea survine după perturbări majore ale exporturilor din Golful Persic cauzate de conflictul dintre Statele Unite, Israel şi Iran. Qatar, care până în 2023 era cel mai mare exportator mondial de GNL, a livrat în acest an mai puţin de o treime din volumele obişnuite.
Gazele cumpărate din SUA nu sunt destinate consumului intern din Qatar, statul din Golf dispunând în continuare de unele dintre cele mai ieftine resurse de gaze. În schimb, planul QatarEnergy este să revândă aceste volume clienţilor internaţionali, în special din Asia şi Europa, avantajul principal fiind evitarea tranzitării Strâmtorii Ormuz — ruta obişnuită pentru exporturile qatareze — şi astfel menţinerea afacerilor internaţionale chiar şi când terminalele din Golful Persic sunt afectate.
Jason Feer, director pentru informaţii comerciale la Poten & Partners, a declarat pentru Financial Times că extinderea portofoliului urmăreşte şi reducerea percepţiei că QatarEnergy depinde excesiv de infrastructura sa naţională; el a estimat posibilitatea încheierii a încă „două sau trei” acorduri în Statele Unite şi a investiţiilor în alte regiuni.
Articolul sursă menţionează că criza a început la sfârşitul lunii februarie, odată cu izbucnirea războiului între Statele Unite, Israel şi Iran, iar atacurile iraniene asupra transportului maritim au redus semnificativ traficul prin Strâmtoarea Ormuz. Textul original indică că situaţia s-a agravat ulterior după atacuri asupra unui complex, dar relatarea este incompletă în materialul furnizat.
Sursa: Mediafax